Bun venit!
La storia del COMANDANTE CRIGRIVARA, by Anca Romeci
Share
Grupul CRI GRI a luat ființă în 1996. A fost ideea lui Ștefan Mardale un pic speriat de apropierea celei de-a treizecișitreia aniversări. Bilanțul nu se anunța prea fericit. O mulțime de cântece scânceau înghesuite în sertar; necântate, neînregistrate. După o ședință furtunoasă în care sertarul s-a aflat pe masă, în procesul verbal s-a consemnat că cele scâncitoare erau vesele și triste; și frumoase le-a zis candid autorul dar asta abia acum în 2013 s-a aflat, datorită tactului Andreei Antoniu care a reușit să-l convingă pe Ștefan că vremea trece dar site-urile rămân.
Acum 17 ani în luna august un greiere i-a intrat în casă și a ieșit doar când a avut el chef deși fusese amenințat, rugat, implorat timp de aproape trei săptămâni. Legând tristețea și veselia cu greierele de august cu bilanțul deficitar, nemaipomenind de admirația pentru G. Topârceanu, numele CRI GRI doar că n-a bătut la ușa care s-a deschis și așa a rămas până în ziua de azi. Primul a intrat Vali Baicu. Fără echilibrul lui trupa nu ar fi ajuns să scoată nici măcar primul L.P. Pe o ușă deschisă oamenii vin și pleacă; sunt dezavantaje, e posibil să te tragă curentul, dar e și avantajul aerului proaspăt.
Având mari posibilități de expresie trupa a abordat stilul Porumbac. Vorbitorii de engleză îi spun fusion. Cercetătorii fizicii nucleare încă se învârt în jurul cozii amețind particulele prin acceleratoare pe când artiștii au unit de mult, mai mult decât două particule din cele șapte arte.
